duminică, 29 ianuarie 2012

În lumea mea...

Încerc să învăţ, deşi aş vrea să fiu acum în cu totul altă parte, să nu am nicio grijă, niciun regret, nicio teamă... Dar nu se poate, aşa că fac tot posibilul să mă concentrez printre o grămadă de foi, circuite, formule , capuccino şi alte chestii similare pe care oricare student le cunoaşte în sesiune...

Şi mai încerc să fac pauze în care să îmi încarc bateriile, ascultând muzică...

Aşa am dat din întâmplare peste o melodie veche dar foarte frumoasă şi antrenantă...
Bucuraţi-vă de muzică şi spor la studiat!


luni, 23 ianuarie 2012

Armele jos...

O noua zi de nervi si dureri de cap... Maine am examen si prezentare de proiect si mai am mult de munca... Si macar de mi-ar sta mintea numai la ce am de facut... dar nu, gandurile mele zboara si nu le pot tine in frau.

Acum cateva minute mi-am amintit ce fericita eram anul trecut, chiar pe aceasta data... Am avut o zi superba,am fost inconjurata cu multa afectiune si nici macar nu mi-as fi imaginat ca exact peste un an ma vor durea aceste amintiri...

Acum nimic nu mai e la fel, totul e confuz si in deriva... Si nici nu stiu ce vreau... nu stiu daca mai vreau sa fie lucrurile ca inainte...

As vrea sa fie totul un vis urat si sa ma trezesc din el si sa ma amuz cum am facut dimineata...

Ma intorc la invatat si sper sa am mai mult spor...

Nu puteam sa nu gasesc si o melodie potrivita...

duminică, 22 ianuarie 2012

Momente in viata...

De ceva vreme urmaresc o pagina pe Facebook al carei mesaj rezoneaza mai mereu cu principiile mele si cu starea mea de spirit... Pagina poarta numele " Momente in viata" si am gasit acu cateva minute, cand luasem o mica pauza de la invatat, niste cuvinte care mi-au dat fiori...

In aceste cuvinte erau exprimate toate trairile mele din ultimile zile, trairi care nu reuseau sa imbrace haina cuvintelor, erau doar niste ganduri ratacite in mintea mea si care nu isi gaseau calea...

Cu durere mare in suflet am citit aceste cuvinte si e mi-e greu sa cred ca mi se potrivesc in aceste clipe, ca am ajuns sa traiesc aceste " momente in viata"...

Si iata si cuvintele despre care vorbeam:


"Sunt momente cand cu toata parerea de rau trebuie sa tragi linie si sa pui punct. Momente in care oameni in care credeai te dezamagesc atat de tare incat nu ii poti ierta. Cel putin, nu imediat. Nu inainte de a vedea ca ei realizeaza greseala si ca isi doresc sa o indrepte.
Investim timp in oamenii din jurul nostru si ajungem la un moment dat sa ne dam seama ca a fost in zadar. Ajungem sa ne dam seama ca traim printre straini. Ca oamenii pe care credeam ca ii cunoastem, de fapt, sunt altfel decat cum ii stiam noi.
Urasc sa ma dau batuta, dar in cazul unor persoane cred ca cel mai bine e sa iei distanta. Pentru ca cine te vrea in viata lui va gasi el insusi o modalitate pentru ca tu sa faci parte din ea.
Cu durere in suflet ajungi uneori sa realizezi ca un strain iti este mai prieten decat un prieten, iar un prieten iti este mai strain decat un om pe care nu il cunosti..."



Cine are de inteles ceva din aceste cuvinte sper ca va intelege pana nu e prea tarziu...

sâmbătă, 21 ianuarie 2012

E si maine o zi...

"Un prieten adevarat te prinde de mana si iti atinge inima..." -Gabriel Garcia Marquez

Am crezut in aceste cuvinte si inca mai cred... Eu consider ca un prieten trebuie sa fie aproape atunci cand ai cea mai mare nevoie de el,sa te critice cand gresesti dar sa o faca in asa fel incat sa te ajute sa te corectezi si mai ales sa te accepte asa cum esti, cu defectele si calitatile pe care le ai, sa nu incerce sa te modeleze dupa bunul plac...

In viata unui om multi "prieteni" vin si pleaca... Important e sa ramana cei care tin la acel om cu adevarat, care sunt dispusi sa il ierte pentru orice greseala si care ar face imposibilul pentru a-i oferi un zambet si a-i sterge lacrimile...

Eu imi iubesc prietenii si imi recunosc mereu greselile fata de ei... Asa fac si acum, chiar daca e de prisos...



Dar " am sa trec si peste asta" , caci " e si maine o zi" si " de maine" vreau sa am mai multa grija de mine si de inima mea ca e prea" derutata" de la atatea palpitatii...


miercuri, 18 ianuarie 2012

Cine stie ce-i in inima mea?

Invat la o materie cu un nume care pentru multi ar parea foarte atractiv: televiziune. Insa nu e vorba despre emisiuni de televiziune ci despre sistemele care stau in spatele a ceea ce se vede la TV, e electronica fara de care nu ar fi fost posibila transmiterea in eter a imaginilor...

Si cum am mult de invatat si nu e chiar asa placut tot timpul, incerc sa ma mai destind ascultand muzica...

Din melodie in melodie, am dat peste una pe care o ascult pe repeat si imi da energie si o stare de bine chiar daca versurile ei imi trezesc si amintiri triste...

E una din melodiile preferate ale copliariei mele si va invit sa o ascultati:d...

Spor la invatat!

duminică, 15 ianuarie 2012

Dor de Eminescu...

Astazi este 15 ianuarie 2012. O zi ca oricare alta ar spune multi. Insa nu e deloc o zi de trecut cu vederea, e o zi memorabila pentru istoria si cultura romaneasca, pentru ca pe 15 ianuarie 1850 se nastea un geniu,poetul cel mai de seama al romanilor, "omul deplin al culturii romanesti", Mihai Eminescu.

Am indragit si voi indragi mereu literatura, poezia si mai ales poezia eminesciana, care a fost pentru mine printre primele scrieri pe care le-am citit dupa ce am invatat sa "dezleg mistere"din carti. De cand eram mica si inca nu stiam sa citesc am gasit in biblioteca o carte groasa si peste care se vedea ca au trecut ani multi pentru ca avea filele ingalbenite... Si tin minte ca o luam mereu in mainile mele mici si eram fascinata, eram foarte curioasa ce contine aceasta carte.Mama mi-a spus atunci pentru prima data de Eminescu si copilul din mine a dorit apoi sa invete sa citeasca pentru a afla ce ascunde aceasta carte in spatele copertilor pe care era un chip frumos,chipul poetului la 23 de ani... Asa, la numai 5 anisori, am dezlegat tainele cititului dintr-o Biblie pentru copii, cititul devenind apoi una din pasiunile mele pentru toata viata...

Imediat cum am invatat sa citesc, am luat in maini acea carte misterioasa si am inceput sa citesc tot ce gaseam in ea.La inceput insa, nu prea intelegeam mare lucru din ce citeam pentru ca mintea mea de copil nu putea percepe multe intelesuri ale cuvintelor pe atunci. Dar mergand apoi la scoala, am inceput cu poezii pentru varsta mea si am ajuns apoi sa inteleg si poemele de o valoare inestimabila pe care ni le-a lasat mostenire marele poet. Toti profesorii mei de limba romana aveau un cult pentru Eminescu si am ajuns si eu sa ii citesc poeziile cu mare placere si sa memorez multe dintre ele... Pentru mine, poezia a fost mereu un refugiu, modul de a evada din realitatea care de cele mai multe ori nu este cea placuta... Iar poezia lui Eminescu, in special, e un prilej de a visa si de a trai sentimente unice.

Multi spun ca nu inteleg aceste poezii, ca Eminescu a fost nebun... Adevarul este ca e mai usor sa critici si sa denigrezi decat sa incerci sa intelegi valoarea si sa o apreciezi ca atare.

Pentru acestia, poetul a scris niste versuri foarte potrivite in poezia "Criticilor mei":

"Multe flori sunt, dar puţine
Rod în lume o să poarte,
Toate bat la poarta vieţii,
Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri
Când nimic nu ai a spune,
Înşirând cuvinte goale
Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ţi frământă
Doruri vii şi patimi multe,
Ş-a lor glasuri a ta minte
Stă pe toate să le-asculte,

Ca şi flori în poarta vieţii
Bat la porţile gândirii,
Toate cer intrare-n lume,
Cer veştmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,
Pentru propria-ţi viaţă,
Unde ai judecătorii,
Ne'nduraţii ochi de gheaţă?

Ah! atuncea ţi se pare
Că pe cap îţi cade cerul:
Unde vei găsi cuvântul
Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşerte,
Care roade n-aţi adus -
E uşor a scrie versuri
Când nimic nu aï de spus."


Azi, cand ar trebui sa il comemoreze pe Eminescu, poporul roman este dezbinat si traieste vremuri grele... Istoria nu se mai scrie in versuri, istoria se scrie azi in strada,unde multimile furioase isi striga nemultumirile si durerile. Acestor vremuri li se potrivesc ca o manusa niste versuri scrise de Eminescu,care au dainuit prin istorie si din pacate au fost mai mereu de actualitate pentru poporul roman:

"[...]Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.


Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"
("Scrisoarea III")


Ar trebui sa reflectam bine la aceste versuri si sa ne analizam pe noi si apoi sa incercam fiecare sa punem umarul la salvarea acestei tari "de glorie si dor", cum frumos spunea cine altul decat Mihai Eminescu.
Sa ne intoarcem la valori, la cultura, sa avem grija de educatia copiilor nostri, sa fim uniti- cam astea ar fi indatoririle noastre fata de tara noastra si fata de stramosii care si-au dat si viata pentru hotarele si libertatea acestei tari.


Voi incheia aceste ganduri printre randuri ca de obicei, cu o melodie... Este o melodie care imi rascoleste mereu sufletul, dar merita ascultata macar in aceasta zi...

luni, 9 ianuarie 2012

Bravo!

Traim intr-o lume asa-zis moderna, o lume care sta sub semnul informatiei. E o lume in care Internetul si mass-media par ca ne guverneaza vietile. Traim inconjurati de acestea si uneori avem senzatia ca asa a fost de cand e lumea, nu ne-am imagina cum ar fi viata fara net, televizor sau stirile din ziare. Insa, din pacate, nu tot ce ne furnizeaza aceste mijloace de informare este de calitate si folositor. Exista o sumedenie de asa-zise vedete in lumea aceasta, dar majoritatea nu fac nimic important, nu au vreun talent remarcabil sau o inteligenta nemaintalnita, pur si simplu sunt capabile de multe compromisuri si in stare de aproape orice pentru a aparea in prim plan, a fi persoane publice.
Iar adevaratele vedete, acei oameni valorosi care chiar fac ceva remarcabil, stau de cele mai multe ori in umbra, nu ii cunoaste nimeni...poate ca sunt prea modesti si au prea mult bun simt, sau poate ca nu fac "rating". Intr-o lume in care nonvalorile sunt in fata mai mereu, exista insa si valori care reusesc sa se strecoare si sa se faca vazute si auzite...

Cred ca toata lumea a auzit macar de concursul X Factor daca nu l-a urmarit... Eu am urmarit emisiunea de cateva ori pentru ca am vazut acolo oameni talentati. Inca de la inceput mi-a atras atentia un baiat dragut si cu o voce foarte calda, imediat cum l-am auzit cantand ramanandu-mi in minte, iar melodia pe care o cantase, pe care nu o mai auzisem pana atunci, a devenit una din preferatele mele... Am scris si pe aici cateva randuri atunci si uite ca intuitia mea nu a dat gres iar cel baiat cu voce calda a castigat concursul... Toti au fost talentati, toti erau buni pe plan muzical. Dar acest baiat a avut ceva mai mult: a avut modestie, bun simt si transmitea publicului ceva ce ceilalti nu au reusit. El a fost singurul la care eu am vazut ca publicul aplauda minute intregi dupa ce canta... Uite o valoare care merita sa apara in fata, merita sa fie iubit si muzica lui ascultata... Bravo, Andrei Leonte!



Voi posta aici doua melodii pe care le-a cantat in finala. Prima, e melodia cu care a venit la auditii si cu care m-a impresionat. A doua, e absolut superba si s-a potrivit de minune finalei. Bucurati-va de muzica!





sâmbătă, 7 ianuarie 2012

Barbatul si femeia...

Am gasit de ceva timp, tot rascolind Internetul, niste cuvinte de o frumusete ce nu poate fi exprimata in cuvinte... Cuvintele sunt scrise in versurile poemului "Barbatul si femeia" , ce ii apartine marelui scriitor francez Victor Hugo. Pe mine m-au impresionat si mi-au atins inima aceste versuri... Alte cuvinte ale mele sunt de prisos in fata acestor cuvinte asa ca va invit sa le cititi si sa intelegeti fiecare insemnatatea lor...
Pot sa mai adaug doar un cuvant: SUBLIM!


"Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi, 

Femeia cel mai sublim idol.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron,
Iar pentru femeie un altar;
Tronul exalta, altarul sfinteste;

Barbatul este creierul, femeia este inima,
Creierul primeste lumina,
Inima primeste iubirea.
Lumina fecundeaza, inima reinvie;

Barbatul este puternic prin ratiune,
Femeie invincibila prin lacrimi,
Ratiunea convinge, lacrimile inmoaie;

Barbatul este capabil de orice eroism,
Femeia de orice sacrificiu,
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul;

Barbatul are suprematia,
Femeia are intuitia,
Suprematia semnifica forta,
Intuitia semnifica dreptatea.

Barbatul este un geniu,
Femeia e un inger,
Geniul este incomensurabil, ingerul inefabil;

Aspiratia barbatului este spre gloria suprema,
Aspiratia femeii este catre virtutea desavirsita,
Gloria face totul mare,
Virtutea face totul divin;

Barbatul este un cod, femeia o evanghelie,
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti;

Barbatul gandeste, femeia intuieste,
A gandi inseamna a avea in creier o lava,
A intui inseamna a avea pe frunte o aureola;

Barbatul este un ocean, femeia este un lac,
Oceanul are perla care-l impodobeste,
Lacul poezia ce canta;

Barbatul este un vultur ce zboara,
Femeia o privighetoare ce canta,
A zbura inseamna a domina spatiul,
A canta inseamna a cuceri sufletul;

Barbatul este un templu, femeia sanctuarul,
In fata templului ne descoperim
In fata sanctuarului ingenunchem;

In sfarsit, barbatul este plasat acolo unde se termina pamantul,
Femeia acolo unde incepe cerul."





Am gasit si un filmulet superb in care aceste versuri frumoase sunt insotite de o muzica pe masura...

miercuri, 4 ianuarie 2012

2012

Si s-a mai dus un an, s-a dus 2011 si iata ca suntem deja in 2012... Este un an controversat, an despre care s-au facut filme, an legendar, care parea foarte indepartat dar ne vine sau nu sa credem, suntem deja in a patra zi a sa.
Au trecut sarbatorile cu tot farmecul dar si cu toata agitatia lor si acum fiecare isi reia viata normala. Eu am impresia ca a fost doar un vis toata aceasta perioada, nici nu stiu cand au trecut aceste zile care pareau inainte ca nu se mai apropie...

Nu am avut sarbatori perfecte, Mosul nu mi-a adus chiar tot ce mi-am dorit, dar sunt multumita asa. Am avut zapada de Craciun, am fost la munte de Revelion, intr-un final a fost bine...


Imi propun pentru acest an sa gresesc mai putin si sa realizez cat mai multe lucruri bune, sa iubesc si sa ma bucur de viata...
Eu nu cred in teoriile despre sfarsitul lumii , cred in Dumnezeu...

Un an nou fericit tuturor!