Mi-e dor de noi...

Mi-e dor de copilarie, mi-e dor de bunici, mi-e dor de liceu, mi-e dor de o multime de lucruri, dar mai ales... mi-e dor de tine, mi-e dor de noi...



Muzica, ca o alinare a dorului...

Fluturi...

Au trecut si sarbatorile pascale, nici nu mi-am dat seama cand a trecut timpul... Saptamana trecuta eram foarte stresata, am avut doua examene intr-o singura zi, mi se parea ca nu mai vine o data ziua cand voi pleca acasa, parca sarbatorile erau din ce in ce mai departe. Si au trecut si zilele grele, am scapat cu bine de examene, au trecut si sarbatorile, mai e un pic si gata si vacanta...
Dar nu despre asta vroiam sa scriu acum, a fost asa ca o scurta trecere in revista a zilelor in care nu am mai scris...
Vroiam sa scriu despre fluturi. Da, despre fluturi, acele fiinte gingase si de o frumusete aparte,care mie mi-au placut intotdeauna, imi inspira bucurie, libertate, delicatete, frumusete in adevaratul sens al cuvantului... Alaturi de flori, fluturii vor fi mereu pentru mine cele mai frumoase elemente cu care Creatorul lumii a inzestrat natura...


Nu de mult, am gasit intamplator o melodie pe care am indragit-o din prima clipa si in versurile careia ma regasesc... E despre fluturii din natura si despre alti fluturi...





P.S.: Multumesc pentru poza fotografului amator, dar foarte bun, care a facut-o!

Paste fericit!

Lumina Sfanta a Invierii Domnului sa va patrunda in suflete si sa va petreceti sarbatorile acestea si viata in bucurie, alaturi de cei dragi!
Hristos a inviat!

Saptamana mare...

Momentele frumoase tin mereu putin si ca orice pe lumea asta, sunt efemere...
Saptamana trecuta a fost una frumoasa, am evadat din cotidian, am avut un fel de vacanta... Numai ca reversul medaliei este ca saptamana asta este foarte grea, trebuie sa dau doua examene destul de grele si inca nu stiu cum voi face sa reusesc sa trec peste ele cu brio.
De cand eram mica saptamana dinainte de Pasti era speciala, eram in vacanta, asteptam cu nerabdare ziua de Inviere si mergeam in fiecare seara la biserica la denii. Acum nu mai pot face asta, imi e dor de clipele acelea si sper ca saptamana asta sa treaca cu bine si sa ma pot bucura de sarbatori langa cei dragi de acasa...
Pe de alta parte, ma gandesc ca mie mi se par grele doua examene si ma plang in timp ce Mantuitorul Hristos a patimit o saptamana pentru a ne izbavi de pacate, fara a se plange, primind chiar moartea din iubire pentru noi...
Saptamana asta se numeste mare pentru ca e sfanta, pentru mine este de doua ori mare pentru ca e grea, dar am credinta ca voi reusi sa imi indeplinesc tot ce imi propun cu ceea ce invat si cu un dram de noroc...


Sa incercam sa fim mai buni, mai intelegatori, sa avem mai multa grija de sufletul nostru in aceste zile, pentru a-l pregati sa primeasca lumina Invierii.

Dupa ani si ani...

Sunt de aproape o saptamana in Cluj-Napoca, unul din orasele mele de suflet... A fost frumos pana acum, viata de studenta in Cluj e faina, ar fi fost frumos daca eram aici la facultate, dar pe de alta parte, nu as mai fi intalnit prietenii dragi de care mi-e dor, oameni care imi trimit mesaje la prima ora a diminetii ca le e dor de mine...
No bine, si cum spuneam, a fost fain zilele astea, dar mai ales ziua de azi a fost deosebita. Senzatia pe care o ai cand regasesti un om drag, un prieten,cand revezi pe cineva dupa ani si ani e unica. Azi am reintalnit o persoana pe care nu am mai vazut-o de vreo 8 ani, cu care pana anul trecut pierdusem orice legatura, pierdusem datele de contact, adresa si cu ajutorul internetului am gasit-o, am reluat legatura si pana la urma azi mi-am implinit un vis, ne-am reintalnit. In toti acesti ani in care nu mai stiam nimic de ea am trait cu regretul asta, ma gandeam oare ce face, cum o fi viata ei si azi am avut ce povesti, am incercat sa recuperam timpul pierdut, sa ne impartasim una alteia momente din viata...

Si din vorba in vorba, am ajuns la concluzia ca in zilele noastre lumea isi pierde din ce in ce mai mult latura umana, sociala, ne indepartam de prieteni, nu mai avem timp pentru a ne intalni, ne rezumam la a vorbi pe internet si de a ne vedea doar in pozele de pe facebook. Internetul si tehnologia sunt benefice,atata timp cat eu am reusit sa regasesc oameni dragi acolo, dar ele nu trebuie sa inlocuiasca viata reala, prietenii reali, trebuie sa ne facem mai mult timp pentru noi si pentru oamenii dragi de langa noi ca asta e ce conteaza mai mult pe lumea asta, sa fii inconjurat de oameni, caci omul este o fiinta sociala.

Imi doresc sa incerc macar sa mai vorbesc cu oameni cu care nu am mai vorbit de mult, sa ma reintalnesc cu ei, nu vreau sa mai treaca ani pana ma vad cu unii oameni. Ar fi mai bine pentru noi toti daca in loc sa socializam pe facebook, sa jucam jocuri online, sau sa facem o gramada de chestii pe internet, sa iesim in oras, sa ne plimbam, sa ne intalnim cu oamenii fata in fata, sa traim mai mult viata reala...
Azi sunt fericita si imi amintesc ca anul trecut pe vremea asta simteam ca viata mea se termina, dar a continuat si am trait atatea momente, mi-am implinit vise, ca cel de azi, am ras, am plans, am iubit, am trait...

Cineva acolo Sus are grija de mine si Ii multumesc pentru asta!

Dupa furtuna...

Primavara asta se arata foarte capricioasa... Astazi vremea a trecut de la o extrema la alta in cateva clipe, de la soare arzator la lapovita... Si ma gandeam ca la fel se intampla in sufletul oamenilor de multe ori, trec prin bucurii si mai apoi prin tristeti, ca asa e viata facuta, trebuie sa stii si cum e sa iti fie rau ca sa apreciezi binele mai mult...
Am trecut si eu la randul meu prin multe stari diferite, am avut momente cand simteam ca nu mai am putere sa trec peste anumite momente, dar mereu am avut in suflet credinta si optimism si chiar si atunci cand credeam ca le-am pierdut, ceva acolo nu m-a lasat sa renunt, speranta nu a murit si am reusit sa depasesc momentele mai grele...
Am poate si acum anumite vise care par irealizabile, dar am increderea ca daca nu voi renunta si imi voi dori din toata inima sa se indeplineasca, intr-o zi "se va face senin" si ma voi bucura ca un copil de realizarea lor...




Muzica, mereu o inspiratie si o alinare...





P.S.: Maine plec pentru o saptamana intr-un loc drag mie, in Cluj Napoca, unul din orasele mele de suflet si abia astept sa ma reintalnesc cu prieteni dragi... Sper ca voi avea ocazia sa mai impartasesc si in acest timp gandurile printre randuri...

Cele doua cuvinte...

Uneori e greu sa ne exprimam dragostea in cuvinte,nu stim cum sa o facem, cuvintele sunt prea putine pentru asta...
Insa e suficient sa spui doar doua cuvinte, in ele poate incapea toata dragostea...
Numai ca aceste doua cuvinte sunt uneori greu de rostit... In general barbatii le rostesc mai greu, nu le sta in fire sentimentalismul, dar mai bine sa spui cele doua cuvinte mai rar si din toata inima, cu toata sinceritatea, decat sa le spui mereu, astfel incat sa isi piarda din valoare...
Dar nici pentru femei nu e asa de usor mereu, e greu si pentru ele sa rosteasca cele doua cuvinte, cum veti vedea in videoclipul urmator...


P.S.:Dorul meu de aseara a fost alinat astazi, mi s-a facut o surpriza si sunt fericita...
Nu mi-ai spus ca vii, dar ai venit si iti multumesc...

Mi-e dor...

"Dor"- cuvant romanesc, intraductibil in alte limbi-asa am invatat inca din primele lectii de literatura pe cand eram copil si nu stiam ce inseamna cu adevarat acest cuvant...
Acum dorul nu mai este numai un cuvant, e un sentiment, e o stare care este doar a sufletului, nu poate fi "tradusa" in cuvinte...
Mi-e dor... Mi-e dor de mama, mi-e dor de copilarie,mi-e dor de bunici, mi-e dor de liceu, mi-e dor de toti oamenii dragi pe care nu ii voi mai vedea niciodata, mi-e dor de tine...

Spune-mi ca vii!